Determinarea distribuției temperaturii în cadrul unui schimbător de căldură implică căutarea unei expresii matematice precise cunoscute sub numele de soluția analitică a ecuației de conducere. Aceste soluții, totuși, sunt viabile doar pentru geometrii simple și condiții la limită. Complexitatea geometriei schimbătorului de căldură sau a condițiilor limită în cazuri practice fac adesea soluții analitice de neatins. Soluțiile analitice pot fi derivate pentru geometrii simple, cum ar fi o problemă de conducere a căldurii 1D într-o tijă.
În scenariile în care schimbătorul de căldură prezintă geometrii și condiții la limită mai complicate, sunt folosite metode numerice pentru a rezolva ecuația de conducere. Aceste metode numerice oferă soluții complete pentru procesele de schimb de căldură 1D, 2D sau 3D, ținând cont de dependența de timp. Prin utilizarea metodelor numerice, inginerii pot obține o înțelegere mai profundă a procesului de transfer de căldură în cadrul sistemului, permițând abordarea cu precizie a geometriilor și condițiilor limită mai complexe.
